A fost odată un copil ce-a trecut
Prin lucruri ce lasă urme-adânci în trecut,
Amintiri dureroase şi vise de gheaţă,
Lucruri ce-ţi tot fură câte puţin din viaţă.
Aşa c-a uitat că viaţa-i făcută
Să fie trăită, că nu e o luptă,
A uitat să viseze, să creadă, să spere,
Şi-aşa s-a retras, s-a ascuns în tenebre.
Oameni treceau pe langă el tot mereu,
Dar toţi se fereau, îl credeau un ateu.
Nimeni nu îl privea puţin mai atent
Să vadă un suflet ce se stingea lent.
Dar într-o zi, lângă el o voce s-aude
Şi-i spune : copile, fără batiste ude.
Ai viitorul în faţă, priveşte acum
Ce viaţă te-asteaptă de mergi pe-acest drum.
Copilul privi uşor înainte
Ridicându-şi privirea încet către înger.
Văzu munţi înalţi, orizont ce se-ntinde;
Întinse din aripi şi zbură cărte cer.
Îndemn pentru un înger confuz.
This work is licenced under a Creative Commons Licence.
Pune-i un semn !
