Eu sunt un curcubeu rebel, plutind uşor deasupra mării,
Dansând în ceruri cu furtuna, împodobind veşmântul ploii,
O rază de lumină frântă ce se reflectă în abis,
Un arc de dăruire pură ce-ajunge până-n paradis.
Sunt şi aici, sunt şi departe;
O lume-ntreagă ne desparte!
Făuritor de vise vii
În inimi calde de copii,
O fantomatică nălucă ce desenează noi mistere
Şi-ţi pune coala albă-n faţă, să-ţi poţi picta drumul spre ele.
Tu, esti ca picătura ploii ce se prelinge-n depărtare,
Schimbând pe loc în artă pură palidele raze de soare,
Luând ceea ce a fost mereu şi preschimbând în curcubeu
Orice furtună, vijelie sau suflet aprig de ateu.
Tu eşti aici, eşti şi departe,
Eşti şi oceanul ce desparte,
Eşti lacul calm din vârf de munte,
Pârâul vesel, ploi mărunte,
Eşti cea care aduce viaţă, hrănind pădurea cu mistere,
Cea care prin prezenţa ei dă naştere la curcubee.
Ah…ce frumoasă idee !
Inspirată de culorile vieţii.
(mai exact, Printesa Albastrului-Safir)
This work is licenced under a Creative Commons Licence.
Pune-i un semn !
Si el si ea…..sunt si aici sunt si departe.
Culoare, puritate, lumina, vise, viata…toate in acelasi tablou…pe care il pot numi pe buna dreptate unul reusit!
imi place modul tau plin de viata prin care ai exprimat aceasta idee :D
Un “Tablou in doi”, fara rama, care parca se continua dincolo de prezent. Este plin de culoare si de tuse umane. Chiar si numele celei care te-a inspirat pare a face parte din acest (fantezist) peisaj.
Cel mai mult mi-a placut ultima strofa, in special primele patru versuri.
`Ah…ce frumoasă idee !` :)