Oamenii se întreabă în fiecare zi
“Oare ce este dragostea şi oare-o pot trăi?”,
Încearcă ne-ncetat să îi afle secretul,
Dar uită tot mereu să trăiască momentul.
Sunt oameni ce mi-au spus că dragostea-i o boală,
Că nu are un leac şi că doar te doboară,
Te lasă să te zbaţi şi râde când te vede,
Iar apoi se întoarce înapoi în tenebre.
Am auzit cum că iubirea e un drog,
Că te vrajeste-atunci când eşti mic şi nerod,
Te lasă să o guşti atât cât să te prindă,
Şi-aşa aleargă toţi încercând s-o atingă.
Se spune că iubirea este vlăstarul vieţii,
Că dragostea e dulce furtun-a tinereţii,
Un sentiment suprem, perfect, nepieritor,
Că-i energia sfântă ce se ascunde-n OM.
Fiecare persoană o vede-n felul ei…
Pe cat de mulţi sunt oameni, pe atât şi idei.
Care-i părerea mea poate te-ntrebi acum?
E o călătorie…şi ţelul unui drum.
Inspirata de şi dedicată Muzei.
This work is licenced under a Creative Commons Licence.
Pune-i un semn !
